articol
mai multe imagini ...

Politici si institutii in migratia internationala: migratia pentru munca din Romania 1990-2006

26 martie 2007
Versiune pentru imprimantaTrimite unui prietenVersiune PDF

Desi peste o treime dintre gospodariile din Romania (adica aproximativ doua milioane si jumatate) au avut un membru plecat in strainatate dupa 1989, statul roman a intervenit tarziu cu reglementari in acest domeniu si a avut ca principal obiectiv limitarea fenomenului, arata studiul Politici si institutii in migratia internationala: migratia pentru munca din Romania, realizat de Fundatia Soros Romania.

Cazul romanesc este unul complex din punct de vedere al emigratiei pentru munca. Traseele utilizate pentru realizarea acestui tip de migratie sunt numeroase, destinatiile sunt multiple, procesul a cunoscut o dinamica accentuata. Putem vorbi in cei 16 ani despre cateva tipuri mari de trasee utilizate in emigratia pentru munca: trasee de migratie privata (cele mai importante din punct de vedere al numarului celor plecati); trasee de migratie legala mediata privat; trasee de migratie legala mediata de stat, trasee de migratie legala nemediata.

Practica ilegala a unei ocupatii este deosebit de ridicata in cazul ocuparii menajere si al ocuparii agricole in tara de destinatie. Constructiile pentru barbati (98% au muncit cel putin o data in acest domeniu), munca menajera pentru femei (88%) si agricultura (72% barbati si 28% femei) sunt principalele domenii de ocupare a romanilor in strainatate, arata o cercetare realizata in anul 2006 de Fundatia Soros. „Modelul dominant este cel in care migrantul in cautare de loc de munca are deja o ruda la destinatie. Aceasta ii „aranjeaza", de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de munca rudei din tara", afirma sociologul Dumitru Sandu. Ponderea celor care au muncit clandestin este in crestere, de la 34% in perioada 1990-1995 la 53% dupa 2001.

Statul roman a intervenit pe traseele de migratie private cu reglementari nespecifice, relativ tarziu (inceputul anilor 2000), cu o intentie evidenta de limitare a fenomenului. intregul sir de reglementari care vizeaza regimul pasapoartelor in Romania si introduc limitari dreptului de libera circulatie, masurile legate de indeplinirea unor conditii la iesirea din tara, ordonanta 112/2001 au ridicat serioase probleme indivizilor care si-au asumat migratia ca pe un act privat.  in mod evident exista o justificare in introducerea acestor masuri din perspectiva ridicarii obligativitatii vizelor (momentul 1 ianuarie 2002) si integrarii in Uniune (momentul 1 ianuarie 2007). „Optiunea statului roman a fost una clara, cel putin la nivel legislativ: reactia in directia semnalelor venite dinspre statele europene, indiferent cu ce consecinte asupra migratiei private (calificata drept clandestina si asociata cu o conotatie negativa)", afirma sociologul Monica serban, principalul autor al studiului.

Pe traseele legale prima interventie ar putea fi considerata cea din 1996. Sunt insa masuri reactive, care vizeaza o singura destinatie (Israelul). Abia in 2000 se incearca reglementari pe traseele legale cu mediere privata. Interventia poate fi caracterizata mai degraba ca ezitanta cu reveniri si schimbari la nivel legislativ. Concomitent, sunt create premisele pentru aparitia traseelor legale mediate de stat. Anii 2004-2005 par a marca inceputul unei noi etape in preocuparea statului roman pentru migratie: „aparitia Departamentului pentru munca in strainatate si a Corpului atasatilor pe probleme de munca si sociale  in structura Ministerului Muncii sunt semne ale schimbarii viziunii asupra migratiei. De la simplista condamnare a migratiei derulate pe trasee private si eforturile pentru „blocarea" ei, la incercarea de a raspunde necesitatilor migrantilor (inclusiv privati, care, in sfarsit, am spune, „exista"), la eforturile de a cunoaste, a proteja, a reglementa, a garanta", spune Monica Serban.

Acordurile bilaterale reprezinta un instrument prin care statul roman poate interveni eficient in reglementarea fenomenului, concomitent cu implicarea pentru sustinerea drepturilor cetatenilor romani aflati in strainatate. Cercetarile anterioare ale Fundatiei Soros Romania arata ca in acest moment, Italia si Spania sunt principalele destinatii ale romanilor care muncesc in strainatate. In ultimii cinci ani, 50% dintre plecarile la lucru in strainatate au fost  in Italia, iar 25% in Spania. Dintre aceste doua tari, Romania are un acord bilateral numai cu Spania.

Studiul Politici si institutii in migratia internationala pentru munca din Romania abordeaza indirect si chestiunea imigratiei in Romania. in conditiile in care emigratia fortei de munca creeaza un deficit major in industrii precum constructii si confectii, Romania a devenit membra a Uniunii Europene si nivelul de trai din tara noastra este in crestere, ne asteptam ca in termen relativ scurt Romania sa devina tara destinatie pentru cetatenii altor state, in special cele din fosta Uniune Sovietica. Experienta romanilor plecati in Spania si Italia arata ca acordurile bilaterale sunt de natura sa diminueze efectele sociale si economice negative ale migratiei. in acest context, este foarte important pentru Romania sa inceapa sa dezvolte politici coerente si comprehensive in domeniul imigratiei.

Studiul este disponibil alăturat.